Fluxuri, fluxuri și refluxuri, din străfunduri și înalturi, se pornesc de multe timpuri, ținând viața trează, vie...

Mi-am pus dorurile-n glastră, ca să crească, să-nflorească, mândra mea să le admire când vine seara la mine...

S-au terminat petrecerile în pădure - și ce petreceri au mai fost, cântau, dansau cu toții, șacalii, vulpile și jderii chiar, și lupii!

Tot ce astăzi este-al meu, mâine o să fie al tău; peste tine altul vine, omul nimic nu deține...

De românul fără minte mereu s-a-ngrijit străinul. Nu de ieri, de-alaltăieri, ci de când este pământul...

De asculți foșnetul lumii care iese din pădure în mijlocul nopții blânde, luminată doar de stele, ai să înțelegi că este o mulțime de poveste...

Și s-a dus, Anul, s-a dus, luând cu el relele, a lăsat pe cele bune pentru Anul care vine...

Privesc zorii dimineții, stelele pe cer sclipesc, mâine Anul se-nnoiește, mă întreb de oamenii în vreun fel se primenesc...

Când mă satur de cântat, mă retrag la Stejarul cel Bătrân... Îl întreb vrute, nevrute; liniștit, el la toate îmi răspunde...

Păstrați strânsă legătura cu cei vii, părinți și frați, cu prieteni, de-s prieteni și-i simțiți apropiați...

Iarna și-a intrat în drepturi, vântul suflă cu putere peste dealuri, lunci, vâlcele, curățându-le de-ale lor mirosuri grele...

Câtă vreme numai orbii vor fi cei ce vor conduce, n-ai să vezi căruță-ntreagă și nici boi pe drum să meargă...