Astăzi timpul mi-e în voie, așezat comod la masă, mai scriu câte-o poezie, că doar sunt la pensie.

Taina, de nu este taină, se disipă și se sfarmă; în bucăți ea va rămâne cât o să trăiești prin lume...

Vine toamna, vine, vine, peste văi, peste coline. Vine toamna, se așază, frunza-n pomi o colorează...

Să glumești cu viața e o mare artă. Spune-i glume bune, fă-o să-ți zâmbească.

Spune, Doamne, spune, spune, ce au fraţii mei cu mine: multă lume mă iubeşte, frate, soră, mă urăşte...

Am mai spus-o și azi mă repet: să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine. Fii doar atent și corect cu clipa prezentă.

Le învârtim, le tot sucim, ce scriem azi, mâine rescriem, că poate gândurile ce-avem acuma vor fi mai bune ca întotdeauna.

Trufandale, trufandale, gata pentru recoltare, ca aspect tare-s frumoase, mă întreb, or fi gustoase?

Prin ochii bătrânului ce sunt de-acum Și mintea ce o am, Privesc copila din trecut Și cea a timpului prezent. Găsesc vreo câteva...

Mi-am strâns anii tinereții în buchete, buchețele, toate sunt într-o odaie, așezate-n rândurele...

Când căprioara e una, iar câinii sunt mulți și flămânzi, e musai să înceapă disputa, ei colții și-arată, începe și lupta...

Viața omului e viață cât i-e zâmbetul pe față; cât este cu mintea întreagă și vede pe un'să meargă.