De-o veni mândra diseară

Mi-am pus dorurile-n glastră

Ca să crească, să-nflorească,

Mândra mea să le admire

Când vine seara la mine.

Tare dragă îmi mai este

Când o văd pe drum trecând,

Privindu-mă ștrengărește

Știu că și ea mă iubește.

Ziua-i lungă, noaptea-i scurtă,

Zorii repede se-arată,

Aș mai ține-o-n brațe o clipă,

Soarele sus se ridică.

A plecat, florile ea le-a udat,

Știe bine că în ele

Prinse bine-s în petale

Toate dorurile mele.

Soarele e la amiază,

Eu trebăluiesc prin curte

Mândra mea, cred, se-odihnește,

Dorul de ea mă topește.

De-o să vină și diseară

Am s-o'ncui spre dimineață

Și n-am s-o mai las să plece

Toată viața de la mine.

14.01.2026

Marin Năstase