Totul e de fapt nimic

Tot ce astăzi este-al meu,

Mâine o să fie al tău;

Peste tine altul vine,

Omul nimic nu deține.

Toate ce se construiesc

Au un timp care se văd

După care năruiesc,

Vin alții, reconstruiesc.

Visător dintotdeauna

Este omul de când lumea.

Cât e tânăr își dorește

Și continuu el clădește.

Doar pe la optzeci de ani

Își dă seama de greșală.

Să dea timpul înapoi, nu se poate,

Veșnicia nimănui nu-i aparține.

Totul e cu timp precis;

Numai apa și pământul

Au timpul nelimitat

În imensul paradis

Ce se află-n - Univers.

12.01.2026

Marin Năstase