Poveste

Astăzi timpul mi-e în voie,

Așezat comod la masă,

Mai scriu câte-o poezie

Că doar sunt la pensie.

Ce să fac, de muncit am tot muncit,

Zi și noapte toată viața.

Nopțile la nunți, prin restaurante, baruri

Eu cântam cu lăutarii.

Ziua mergeam la servici,

Fără muncă nu se poate.

Deși anii au trecut

Pot spune că-s mulțumit.

Viața de toate mi-a dat,

De-au fost bune,

De-au fost rele,

Le-am trecut glumind cu ele.

Deseori, am întâlnit oameni răi...

I-am lăsat pe toți în pace.

Nu am vrut să fiu ca ei,

Se credeau cu toții zmei

În realitate însă, erau tare mititei.

S-au dus zile, luni și ani,

Amintirile-mi sunt vii;

Veni timpul relaxării,

Când toate-s la relanti.

Scriu pe la lăsatul serii

Sau în zorii dimineții

Gânduri mari sau mai mărunte,

Cum îmi vin, că tare-s multe.

Plimbându-mă prin livadă

Sau așezat pe un șezlong

Scriu, tot scriu, poate vreodată

Cineva o să citească.

Astăzi lumea n-are vreme

De citit, de învățat,

Ia totul așa cum vine

Și este mare păcat.

Trece vremea liniștită

Eu mai scriu câteva rânduri

E Decembrie, curând vine ger, zăpadă,

Și vom sta la gura sobei.