Ficțiune

A obosit balaurul mâncând,

A devorat ce a fost de mâncare,

Se va retrage să se odihnească,

Apoi s-o'ntoarce mai flămând.

A fost flămând cum n-a mai fost,

De și-a mâncat din capete.

Ce s-a luptat, ce a mâncat,

Din cele șapte capete, azi a rămas numai cu trei.

Deși sătul, acum e trist și obosit;

Ar fi dorit mai mult să devoreze,

Dar trupu-i greu și nemișcabil

L-a împiedicat să înainteze.

Va fi un somn adânc? Nu cred.

Durerile îl vor trezi din somn

Și va dori iar de mâncare,

Căci burta-i este tare mare.

Se va cutremura pământul strigând - mi-e foame!

Și lumea îi va da, doar, doar s-o liniști.

Puțin probabil ca să se întâmple,

Findcă balaurul nu are minte.

15.05.2026

Marin Năstase