Deschide ochii și mintea

Când lumea-i luată de val

Și aleargă nebună după confort,

De poți să mergi la pas printre ea,

Cu calm și în echilibru,

Vedea-vei ce ea nu poate vedea

Simți-vei ce ea nu poate simți

Și nici să audă.

Convingerea ei e cum că confortul

Ce-i dus la extrem, într-o zi

Îi va aduce iubirea;

Cum că odată cu el va veni fericirea.

Însă fericirea nu e la capăt de drum;

Fericirea-i aievea, aici și acum,

Și tare e multă, e chiar lângă tine.

Orbit de a ta dorință nebună

Să strângi, să aduni,

Să îți faci confortul visat,

Când, în sfârșit, ți-ai făcut un palat

Nu mai poți să te bucuri.

Și atunci te întrebi la ce bun,

Pentru ce te-ai trudit,

Când vezi că în față nu este nimic.

Fericirea rămasă în urmă

Te privește tăcută.

Eu nu te îndemn ca să stai,

Te îndemn să gândești

Înainte de pasul ce vrei să îl faci,

Să nu care cumva

Pe a ta fericire să calci.

10.05.2026

Marin Năstase