Privesc zorii dimineții, stelele pe cer sclipesc, mâine Anul se-nnoiește, mă întreb de oamenii în vreun fel se primenesc...

Iarna și-a intrat în drepturi, vântul suflă cu putere peste dealuri, lunci, vâlcele, curățându-le de-ale lor mirosuri grele...

E seara de Crăciun și-i liniște în sat, nu se aud colindători cum s-auzeau odat'...

Astăzi timpul mi-e în voie, așezat comod la masă, mai scriu câte-o poezie, că doar sunt la pensie.

Vine toamna, vine, vine, peste văi, peste coline. Vine toamna, se așază, frunza-n pomi o colorează...

Prins cu cele treburi multe, prin livadă și prin curte, m-am trezit cu primăvara zâmbindu-mi prietenește...

Ce repede ne-ndepărtăm unii de alții. Suntem ca frunzele ce cad din pom toamna târziu, când vine bruma...

În răcoarea dimineții se-aud greierii cântând, și-n lumina blând-a lunii eu mai scriu câte un rând...