Când mă satur de cântat, mă retrag la Stejarul cel Bătrân... Îl întreb vrute, nevrute; liniștit, el la toate îmi răspunde...

Păstrați strânsă legătura cu cei vii, părinți și frați, cu prieteni, de-s prieteni și-i simțiți apropiați...

Iarna și-a intrat în drepturi, vântul suflă cu putere peste dealuri, lunci, vâlcele, curățându-le de-ale lor mirosuri grele...

Câtă vreme numai orbii vor fi cei ce vor conduce, n-ai să vezi căruță-ntreagă și nici boi pe drum să meargă...

Am văzut săraci bogați și bogați foarte săraci; am văzut săraci cântând, iar bogați în pumni plângând...

E seara de Crăciun și-i liniște în sat, nu se aud colindători cum s-auzeau odat'...

Să-mi cânți cobzar un cântec de iubire, pe cel ce mi-l cântai odată...

Când cerul începe a se înnora și încep să cadă stropi de ploaie, de ai să vezi curgând un firicel de apă pe povârniș la vale, să te ferești din calea lui...

Astăzi timpul mi-e în voie, așezat comod la masă, mai scriu câte-o poezie, că doar sunt la pensie.

Taina, de nu este taină, se disipă și se sfarmă; în bucăți ea va rămâne cât o să trăiești prin lume...

Să glumești cu viața e o mare artă. Spune-i glume bune, fă-o să-ți zâmbească.

Am mai spus-o și azi mă repet: să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine. Fii doar atent și corect cu clipa prezentă.