Serenada iubirii

Să-mi cânți cobzar un cântec de iubire,

Pe cel ce mi-l cântai odată

Când adolescent fiind

Iubeam o minunată fată.

În armonia cobzei tale

M-oi regăsi cel de demult,

Cel chipeș și galant

Ținând-o delicat de mână,

Mereu mi-a fost iubită și stăpână.

Să-mi cânți cobzar eu te-oi plăti

Cum nu ai fost plătit vreodată.

Ți-oi da și aur, și arginți,

Doar s-o mai văd adolescentă.

Să-i văd din nou zâmbetul larg,

S-o simt cum tremura în brațe

Când o luam și-o sărutam

În fiecare dimineață.

Trecură ani la rând, trecură

Azi prin livadă mergem braț, la braț

Atât de delicat mă ține

În timp ce eu, mă țin de glume.

Aș vrea să fim din nou adolescenți,

Să pot da timpul înapoi.

Ajută-mă cobzar bătrân,

Și cântă-mi un cântec de iubire.