Mai cântă-mi de iubire, lăutare, așa cum îmi cântai odată, s-aud cum freamătă frunza din pom, să pot privi, cu drag, o fată...

Când vine primăvara, voi semăna în grădină doar sămânța dragostei...

De cântat cântă tot omul, eu cânt oful și cânt dorul. Și mai cânt de dragoste, că e mare pacoste...

La umbra ta, în verile toride, m-am odihnit și eu, și tata, și bunicul... Eu încă vin din când în când la tine, mă prinde-adesea câte-un dor...

Deschide-ți inima larg și lasă dragostea să intre, alungă răul și teama din ea, tandreții fă-i loc să intre cum vrea...

Privesc tăcut spre orizont, dorința-mi e să înțeleg ce se întâmplă, și dintr-o dată-n minte îmi apare: mai mulți copii și-o minge mare...

Dorule, măi dorule, tare rău mă chinuiești, mă ții noaptea la povești, gândurile-mi răscolești...

În răcoarea dimineții se-aud greierii cântând, și-n lumina blând-a lunii eu mai scriu câte un rând...

Să nu faci pe placul lumii, să faci doar pe placul tău. Nu-ți vor da din miezul pâinii atunci când îți va fi greu...

Eu nu țin cu dinții, viață, de tine. Știu doar atât, că te iubesc și, împreună, ne este tare bine...

Mi-e dor de-a mea copilărie, să urc în deal, la Grop, unde-aveam vie, și, dintr-un leaț desprins din gard, să-mi fac un schi...