Cățelușul

Pe câinele care te latră

Nu-ncerca să-l faci să tacă.

Căci, oricât te-ai strădui,

El o ține pe a lui.

Mai bine nu-l bagi în seamă,

Nici măcar nu îl privi.

Că, oricum, el latră-ntruna,

Asta este treaba lui.

Ai să vezi că vine-o vreme

Când începe-a răguși.

Și, când treci pe lângă el,

Bagă coada-ntre picioare,

Începe-a se guduri.

Așa-s câinii.

Unii latră, alții mușcă,

Fiecare-și face treaba

Funcție de cum li-i rasa

Și de cum i-ndrumă unii.

Am și eu un cățeluș...

I-am pus numele Bobiță.

Jucăuș nevoie mare,

Face numai prostioare.

La început, s-a uitat urât la mine.

La fel m-am uitat și eu!

Au trecut câteva ore,

Dimineață, dormea pe pantoful meu.

Parcă mă știa de-o viață

Și ce se mai gudura,

Și, din acea dimineață,

E stăpân în curtea mea.

Pe pisici le fugărește,

Fiecare-n câte un pom,

Și se miaună la mine,

Din copac să le cobor.

18.11.2023

Marian Năstase