Căprioara și haita
- Artist Marian Năstase
- 29 mai
- 1 min de citit
Când căprioara e una
Iar câinii sunt mulți și flămânzi
E musai să înceapă disputa
Ei colții și-arată, începe și lupta.
Mirată, căprioara ridică privirea,
E singură însă are de toate;
Un câine rănit ajunge în spatele ei
Din două copite îl aruncă printre ai săi.
Se aude un urlet e șeful de haită
Opriți lupta, avem de mâncare!
E căzută din cer, e fratele nostru,
Îl mâncăm după care pornim iar disputa.
La ultimul os începe iarăși bătaia,
Toți pretinzând că au dreptul la el,
Furioși încep să se lupte,
O luptă nebună, uitând cu toții de țel.
Zile și nopți se luptară întruna,
Tot căzând, rând pe rând, până la unul;
Grav rănit, schelălăind s-a retras și acesta
De unde-a venit.
La gura izvorului căprioara încet se adapă
Din apa cea lină, curată,
Apoi, mângâindu-și copita,
Intră liniștită în pădurea înaltă.
29.05.2025
Marin Năstase
Comments