Să-mi cânți cobzar un cântec de iubire, pe cel ce mi-l cântai odată...

Când cerul începe a se înnora și încep să cadă stropi de ploaie, de ai să vezi curgând un firicel de apă pe povârniș la vale, să te ferești din calea lui...

Astăzi timpul mi-e în voie, așezat comod la masă, mai scriu câte-o poezie, că doar sunt la pensie.

Taina, de nu este taină, se disipă și se sfarmă; în bucăți ea va rămâne cât o să trăiești prin lume...

Vine toamna, vine, vine, peste văi, peste coline. Vine toamna, se așază, frunza-n pomi o colorează...

Să glumești cu viața e o mare artă. Spune-i glume bune, fă-o să-ți zâmbească.

Am mai spus-o și azi mă repet: să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine. Fii doar atent și corect cu clipa prezentă.

Le învârtim, le tot sucim, ce scriem azi, mâine rescriem, că poate gândurile ce-avem acuma vor fi mai bune ca întotdeauna.

Trufandale, trufandale, gata pentru recoltare, ca aspect tare-s frumoase, mă întreb, or fi gustoase?

Prin ochii bătrânului ce sunt de-acum Și mintea ce o am, Privesc copila din trecut Și cea a timpului prezent. Găsesc vreo câteva...

Mi-am strâns anii tinereții în buchete, buchețele, toate sunt într-o odaie, așezate-n rândurele...

Prea mult ne luăm după alții, prea mult ne luăm unii de alții; prea mult credem în vorbe, fără a cerceta de sunt bune sau rele.