Fericiți sunt cei care ajung să se îngăduiască și care, peste timp, cunosc să se iubească...

De-a hoții și de-a vardiștii, care-s unii, care-s alții? Hoții strigă că-s vardiștii, iar vardiștii că sunt hoții!...

Luna se ascunde după nori, nu vrea să ne arate spectacolul nocturn, umbrită de Pământ...

Ce repede ne-ndepărtăm unii de alții. Suntem ca frunzele ce cad din pom toamna târziu, când vine bruma...

Să nu îți pui bagaje-n cârcă mai multe decât cârca îți poate duce. Te vor îngenunchea în grabă...

Este trecut de miezul nopții, m-am așezat comod pe un fotoliu. Printr-un hublou imens și natural privesc...

Ce simplu este să fii fericit, nu ai nevoie decât de un pic de minte. Voința, iar, e importantă...

S-a schimbat lumea de tot, nu mai e ca altădat'. Rar mai auzi câte-o glumă, mulți sunt triști, îngândurați...

Mai cântă-mi de iubire, lăutare, așa cum îmi cântai odată, s-aud cum freamătă frunza din pom, să pot privi, cu drag, o fată...

Când vine primăvara, voi semăna în grădină doar sămânța dragostei...

De cântat cântă tot omul, eu cânt oful și cânt dorul. Și mai cânt de dragoste, că e mare pacoste...

La umbra ta, în verile toride, m-am odihnit și eu, și tata, și bunicul... Eu încă vin din când în când la tine, mă prinde-adesea câte-un dor...