Gânduri în rânduri

Mă tot uit cum lumea pleacă, vine,

Ieri era plină de zâmbet,

Astăzi toată-i în suspine,

Deși mută, se aude al ei urlet.

Nici cei care au de toate

Nu sunt cum ar trebui;

Se tot uită cum scad sacii

Altădată mulți și plini!

Bogații de azi, săracii de mâine...

Dintr-o turlă bate-un clopot

Anunțând că ora-i plină

Și o altă vreme vine.

Timpul își vede de treabă,

Oamenii privesc în jur,

Încercând, care cum poate,

Traiul să și-l facă bun.

Numai că cele ce-s de trebuință

Tot mai greu le mai găsești,

Banii se tot duc în grabă,

Să faci alții, însă, cum?

Și ne strângem, ne tot strângem,

Din puțini, tot mai puțini,

E firesc așa să fie,

Când resursele n-ajung.

Precum melcu-n cochilie,

Cu toții ne vom retrage

Până când printr-o minune

O fi pe pământ de toate.

Pân' atunci, ne-amăgim că este bine,

Mai schițăm câte un zâmbet

Printre lacrimi și oftaturi,

Printre lacrimi și oftaturi

27.01.2026

Marin Năstase