Lumea de azi

O glumă spusă la timp are rol vindecător.

De o vreme lumea a devenit prea sobră,

Când privește parcă-mpunge

Și e tare bosumflată.

Mă întreb ce-o fi pățit

Că nimic nu-i mai convine,

Vrea mai mult și tot mai mult

De viață nu are vreme, parc-ar fi de împrumut.

Viața este numai una,

Trece-o zi, trece și-a doua,

Anii zboară nevăzuți,

Te trezești că, dintr-o dată, nu mai poți.

Gata, zici, de astăzi mă potolesc,

Am de toate, încep să mă veselesc,

Să spun glume, să trăiesc,

Dar... ce se întâmplă oare, mă doare inima tare.

Fleacuri, zici, lasă, că o să-și revină

C-o friptură și-un rachiu,

Cu-n vin roșu scos din cramă

Îndată inima zburdă.

Serios te-apuci de treabă,

Scoți vin roșu de la cramă,

Pui cărbunii pe gratar, îi aprinzi,

După care simți cum corpul se înmoaie... și te-ntinzi.

Și, în cele trei secunde-n care, încă, inima mai bate,

Îți vezi viața ta întreagă,

Rugându-te să-i spui o glumă...

Aroganța ți se stinge, nici n-ai timp a spune - scuze.

03.02.2026

Marin Năstase