Ce-or avea frații cu mine

I

Spune, Doamne, spune, spune

Ce au fraţii mei cu mine,

Multă lume mă iubeşte, Frate, soră, mă urăşte.

Dă-le, Doamne, bunătate,

Dă-le avere într-o noapte

Şi mai dă-le sănătate

Că-i mai bună decât toate.

II

Vor pământ şi vor avere

Dă-le, Doamne, cât or cere,

Eu le-am dat şi partea mea

Nu le-a ajuns, degeaba.

Ce să fac, cum să-i împac,

Să-nţeleagă că-i păcat

Să-şi urască fratele,

Eu le vreau doar binele.

III

Când a murit tatăl meu

Eram în lume flăcău

Şi-am primit într-o zi veste

"Vino, tata nu mai este".

Am luat trenul şi-am plecat,

Am venit acasă-n sat,

N-am venit după avere,

Tata-i mort, n-am cui o cere.

IV

M-am dus la fraţii din sat

Să văd tata ce-a lăsat,

"Nouă ne-a lăsat pământul,

Ţie cartea şi cu drumul."

Am luat trenul şi-am plecat,

Dumnezeu m-a ajutat

Să găsesc drumul cel bun

Şi sunt fericit acum.

La frați cu drag mă gândesc

Şi mereu am să-i iubesc,

Poate va veni o zi

Când şi ei mă vor iubi.

Înțelegerea-i mai bună,

Chiar de nu suntem de-o Mumă,

Să-ncăpem toți la o masă,

Atunci bucuria este-n casă.

Fraților, nu mai fiți răi,

Nu luați nimic cu voi,

Patru scânduri și-un costum,

Faptele, în schimb, rămân.