Cam așa
- Artist Marian Năstase
- 24 aug.
- 1 min de citit
Actualizată în: acum 6 zile
Ne împiedicăm unii pe alții
Din orgoliu, din prostie, suspiciuni și gelozie.
Rațiuni, nu prea există,
Nici gândire optimistă.
De ce una, de ce alta,
De ce-așa și nu așa,
Cum ai face tot nu-i bine
În timp vezi că-i vai de tine.
Te complaci și te complici,
Tot speri c-o să fie bine,
Însă binele nu vine
Când mereu ne punem frâne.
Greu se întâlnesc doi oameni
Să-i vezi că se-ncurajează
La izbânde fel de fel,
Fără teamă de-a rămâne unul de altul în urmă.
Dacă-l pierd, dacă o pierd,
Dacă, dacă și iar dacă,
Până când, cât de mare-ar fi speranța,
Se sufocă și se-nneacă.
Încrederea, toleranța,
Tare mai sunt bune în viață.
De mai pui și îngăduința,
Vezi cum crește biruința!
De orgolii toți suntem astăzi sătui,
Numai că nu recunoaștem.
Sau, poate, nu ne dăm seama
Și uite așa tot crește pleava.
Plină e societatea și se-ngroașă zi de zi;
Gradul de inteligență a scăzut parcă n-ar fi,
De te-ntrebi de nu cumva
Creierul n-ar exista.
Și-apoi tot ne întrebăm de ce oare vin roboții?
Ce nevoie avem de ei!?
Păi cine să facă treaba
Câtă vreme stăm degeaba?
