Tablou contemporan

O altă lume se așază

În locul celei ce a fost,

Mai sunt vreo câțiva în orașe

Și tot atâția pe la sat.

Sunt triști sărmanii oameni,

Cu toții sunt prinși de nevoi,

De grija zilei care vine

Îi văd tot mai flămânzi, mai goi.

Blândețea lor pe chip se vede

Și neputința-i încovoaie,

Nu au cu cine să vorbească,

Iar de văzut, nimeni nu-i vede.

Cu ce or fi greșit sărmanii?

Întreaga viață au muncit,

Tot ce-au trudit și-au construit

Lumea cea nouă a năruit.

O nouă lume tot mai mult se vede,

Ocupă spațiul ne'ntrerupt,

Tăcută vine cu priviri absente,

Preocupată-i, de nimic.

20.01.2026

Marin Năstase