Frumusțea codrului

Codrule, codruțule,

Neschimbat tu ești întruna,

Nu vorbești, deși cuvântul

Cu blândețe ți se-aude.

Adăpost pentru oricine

Tu oferi spre liniștire.

Cine oare te-a format

Cu așa mare iubire?

Oferi hrană, oferi apă,

Așternut la animale,

Adăpost de vreme rea,

Fără a cere ceva.

Cine este-nvățătorul

Care mi te-a învățat

Să păstrezi curat izvorul

Aerul așa curat?

Vezi atâtea, auzi multe,

Nu le-mpărtășești cu nimeni;

Doar îți legăni crengile,

Mângâindu-ți frunzele.

Noaptea tu stai nemișcat,

Într-o liniște deplină,

Asculți pasul căprioarei,

Câte-un boncănit de țap.

Mângâindu-le pe toate,

După ce le-ai servit masa,

Ele intră la culcare

Mulțumite de tratare.

Bucuros mă retrag și eu spre casă,

Admirând stelele-n noapte,

Câtă liniște și pace

Este, codrule, în tine.