De dragoste

Când vine primăvara,

Voi semăna în grădină

Doar sămânța dragostei.

Din pământ când o să crească,

O să chem să le-ngrijească

Numai fete și flăcăi.

La-nceput, nu prea or ști,

Însă eu le-oi povesti,

Care e rostul iubirii

Și secretul fericirii.

Căci, în viață, geaba tu le ai pe toate,

Fără cele surogate.

Geaba ai mașini, palate,

Fără dragoste-s deșarte.

Dragoste, sămânță rară,

Eu te-am strâns de pe ogoară

Și te-am pus într-o cămară.

Dragoste, frumoasă ești,

Mă ții noaptea la povești,

Când adorm mă învelești

Zilele îmi fericești.

Dintr-o floare-o să fac două,

Apoi nouăzeci și nouă,

Am să strâng sămânța toată

Și-am s-o pun într-o găleată.

Când vântul va bate tare

O să urc pe deal, în zare,

În văzduh o să te-arunc

S-acopăr întreg pământ.

Să crești dragoste frumoasă,

Să intri în orice casă,

La om să fii temelie,

Dragoste, pentru vecie.