Calea spre o lume mai bună

Fii tu poetul ce deschizi o nouă cale

A celui ce se naște,

Ce nu cunoaște drumul vieții

Cu înălțimi și coborâșuri.

Fii tu deschizătorul căilor corecte,

Încuietor al celor strâmbe;

Te-oi ajuta și eu de-o fi nevoie,

Doar împreună putem clădi o lume nouă, bună.

Nu sta pe gânduri, știu că poți

Începe prin a ta purtare;

Fii un exemplu de maturitate,

Dă drumul faptelor curate.

Când una rea îți iese-n cale,

Zdrobește-o sub tălpile tale

Și pune STOP la toate cele

Ce pot aduce întristare și durere.

Fii omul cel adevărat,

Puternic și neînfricat,

Prin buna creștere pe care-o ai

De la părinții tăi, de la bunei.

Chiar dacă unii te-or privi urât

Tu ține fruntea sus!

Ușor, în timp, s-or rușina

Și, unul câte unul, te-or urma.

În apele învolburate se aude o Sirenă,

Este Sirena împăciuitoare

Ce ne anunță cu blândețe

Că o nouă Eră vine.

Să fie Era împăcării

Și a bunei înțelegeri.

Ce-a fost urât să dăm uitării,

Să alungăm negura vremii.

Să ne-ajutăm unii pe alții,

Salutul să ni-l dăm cu drag,

Galanți să fim de azi cu toții,

Să se mândrească fiii noștri și nepoții.

02.02.2026

Marin Năstase