Călător prin univers

Este trecut de miezul nopții,

M-am așezat comod pe un fotoliu,

Printr-un hublou imens și natural

Privesc spre cerul înstelat.

Naveta mea e pusă

De multă vreme în mișcare

Și zboară atât de lin, silențios,

Îmi este-atât de dragă,

Când o privesc, de sus în jos.

Privesc spre cerul plin cu stele,

Cum tremurânde-s parcă,

Admir cum luna grațioasă

Se plimbă printre ele.

Mă uit la călătorii care mă-nsoțesc,

Acum toți dorm,

Sunt obosiți.

Curând se vor trezi

Și vor începe, iar, a scormoni.

Ei caută mereu comori

Ascunse prin navetă.

Mulți vor să se  îmbogățească,

Alții învață să trăiască.

Din nou mi-arunc privirea prin hublou,

Averea mea simt că-i acolo.

Comori incomensurabile m-așteaptă,

Nu aur, nici bani, nici briliante,

Doar liniște, peisaje minunate.

Călători prin univers

Am fost și ieri, vom fi și azi,

Diverse forme am avut

Și vom avea necontenit.

08.10.2023

Marian Năstase și Fiul