Când

Când vântul bate cu putere

În luna Martie, pe la jumate,

De nu ai haină groasă de-astrahan

Simți gerul cum pătrunde-n oase.

Te uiți adesea-n calendar,

Te-ntrebi când vine primăvara.

E greu statutul de țăran:

Deși trudești întreaga zi,

În minte-ți încolțește-un gând,

Că truda ți-e degeaba.

Spre anii din copilărie

Ți-ndrepți gândirea

Către văzduhu-ndepărtat

Și îți spui, s-auzi doar tu,

- Ce prost am fost, că nu am învățat.

E dreaptă vorba din bătrâni

Ce nu o dat-ai auzit:

- De ai carte ai și parte

Iar de nu zile deșarte.

Cât despre vină,

Degeaba tot arăți spre altul,

Ești singurul tău vinovat.

De nu chiuleai ieri de la școală,

Azi, puteai să fii chiar împărat.

De-aceia,

Când ai ajuns să fii bătrân,

Să nu cutezi să-ți minți nepoții

Că este bine-a lenevi.

Gândirea-ntr-una să le-o-ndrepți

Spre lumea nouă și-nvățată,

Către mai bine să-i înveți

Spre culmea științelor înalte,

Căci nimeni nu trăiește nouă vieți.

Trăiește una.

Și, de nu știi s-o prețuiești,

În van prin lume rătăcești.

21.03.2022, de Ziua Poeziei